COLACUL DE PETIT. PAZITUL USTUROIULUI. BOCETUL ANDREIULUI. NOAPTEA LUPULUI

Sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei coincide, in unele zone ale tarii, cu o serie de obiceiuri, acte rituale si practici magice, ce amintesc de fondul pagan pe care a fost suprapus crestinismul.
In sprijinul evanghelizarii acestei zone de catre Apostolul Andrei vin si unele colinde si creatii folclorice, mai ales Dobrogea, care amintesc de trecerea sa prin aceste teritorii ca si unele toponimice (pestera Sfatului Andrei, paraiasul Sf. Andrei).
In 2001, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat ziua praznuirii Sfantului Andrei (30 noiembrie), Ocrotitorul Romaniei, ca sarbatoare nationala bisericeasca.
Sarbatorile si obiceiurile romanesti de la sfarsitul lunii noiembrie si inceputul lunii decembrie corespund, ca data calendaristica, cu Dionisiacele Campenesti ale tracilor si Saturnaliile romanilor.
Sarbatoarea crestina a Sfantului Andrei s-a impus in constiinta credinciosilor impreuna cu unele din atributiile zeului uzurpat, realitate confirmata de obiceiurile, actele rituale si practicile magice din noaptea de 29 spre 30 noiembrie.
Una dintre practicile divinatorii este “colacul de Andrei”, modalitate prin care tinerele femei, din zona Moldovei si Bucovinei, afla daca au noroc in casatorie. Fetele necasatorite se aduna la casa uneia dintre acestea, isi prepara fiecare cate un colac si, dupa ce acesta s-a racit, seamana in mijlocul lui un catel de usturoi. Daca usturoiul rasare este semn ca fata va fi petita si va avea noroc in casnicie.
Un alt obicei (clara reminiscenta pagana), pastrat in special la romanii din Transnistria, este “bocetul Andreiului”, acesta fiind o marturie a faptului ca sarbatoarea Apostolului Andrei s-a suprapus peste Anul Nou dacic. Fetele din aceste zone confectioneaza o papusa din carpa – simbol al anului care a trecut – pe care o jelesc ca pe un mort. Sarbatoarea pagana includea si un sacrificiu animal, care insa lipseste de la practica din preajma sarbatorii Sfantului Andrei.
Etnologii apreciaza ca sacrificarea porcului in aceasta perioada (sau la inceputul anului) ar putea fi inlocuitorul vechiului sacrificiu dacic.
De altfel, unul dintre numele purtate de lup in zilele lui de sarbatoare – gadinet – este preluat de la porcul tanar, numit de popor si godin, godinet”.
In noaptea de Sfantul Andrei, in Moldova si Bucovina avea loc o petrecere asemanatoare Revelionului contemporan, numita “Noaptea Strigoilor” sau “Pazitul Usturoiului”.
Tinerii acopereau ferestrele si ungeau cu usturoi usile casei, considerand ca in acest fel se feresc de actiunea malefica a moroilor si strigoilor care capatau frecvent infatisarea de lupi. Se credea ca, intre lasatul serii si miezul noptii de Sfantul Andrei este un timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu “caita”, cu coada – o vertebra in plus, din legaturi incestuoase) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor (pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii). Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana, la lumina lumanarii. Feriti si izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau (cantau, jucau, beau, adesea peste masura, glumeau) ca la Revelion, chiar in Postul Craciunului. Obligatoriu era consumata o bautura rituala, cu gust dulce-acrisor, numita Covasa. Dimineata, la lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde era jucata covata cu usturoi in mijlocul horei. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau la casele lor. Incepea un nou an, probabil Anul Nou dacic. In noaptea de “Sintandrei”, asemanator marilor sarbatori de innoire a timpului (Craciun, Anul Nou, Singiorz, Sinziene), se credea ca vorbesc animalele, se deschid mormintele si cerul, ard comorile. Potrivit traditiei populare, lupul capata in noaptea de Sfantul Andrei (cunoscuta in unele zone ca “Noaptea Lupului”) atribute demonice. Copiii sunt trimisi seara la raspantii de drumuri ca sa arunce faina in toate directiile – “pomana lupului” – pentru a nu mai ataca si manca oile.