“În 2003 am făcut pentru prima dată o excursie-pelerinaj la Peştera Sfântului Andrei, în Dobrogea, în apropiere de Adamclisi. Zona este supranumită “poarta creştinismului românesc”, pentru că aici se pare că a predicat Sf.Apostol Andrei “cel întâi chemat”, ucenicul Domnului; în aceste locuri a trăit, a răspândit cuvântul Evangheliei, a botezat şi a hirotonit primii preoţi pentru vechii geto-daci. Atunci am auzit pentru prima dată de acest loc, poate insuficient cunoscut ; deja îmi doream să aflu mai multe despre credinţă, eram curioasă şi dornică să învăţ cât mai multe (lucruri pe care nu le aflasem în copilărie), să vizitez locuri sfinte şi să văd în general cam tot ce ţine de viaţa bisericească. Îmi doream să trăiesc creştineşte şi să recuperez cât mai grabnic timpul pierdut şi speram în ajutorul lui Dumnezeu pentru problemele şi dorinţele mele. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Poate nu am reuşit încă să îl înduplec pe Dumnezeu pentru iertarea greşelilor. Însă o vizită în acel loc merită făcută pentru aşezare, pentru urmele istorice, pentru contactul cu viaţa monahală de acolo (abia după 1990 au început să vină călugări dornici de mântuire şi s-a construit o mânăstire). Locul mai este numit şi “Betleemul românesc”; foarte multă lume merge acolo cu ocazia hramului, de ziua Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie; participă la slujbe, se închină la sfintele moaşte (Sf. Apostol Andrei, cei patru mucenici de la Niculiţel şi Sfinţii Epictet şi Astion), caută vindecare la locul unde se spune că se odihnea Sf.Apostol Andrei şi merg la izvoarele cu apă tămăduitoare din apropiere.”
http://adria74.wordpress.com/
“Creştinarea României a pornit din Dobrogea
Dobrogea Sfîntului Andrei se înclină de la Cernavodă, timidă şi lină, cu respiraţie calmată, după ce a scăpat de vuietul maşinilor care aleargă pe o autostradă în căutare de soare. Kilometrul drumului care taie cînd decis pe lîngă dealuri, cînd nehotărît, pe lîngă apă, e mai scurt. Pentru că are copaci înfloriţi şi chiar cîteva lebede, netulburate de gurile rătăciţilor care se cască de la marginea drumului.
“Ce-am avut de vînzare pîna acum am dat. Azi am tăiat pentru copii. Fiecare cum a avut noroc să fie mielul lui. Dar numai ăsta s-a nimerit să fie mai mic”, ne arată ciobanul mieii cu ochi bulbucaţi care atîrnă de un par, lîngă stînă. O femeie strîge blana pentru acasă. Cîinii de la stînă stau cuminţi, legaţi mai în deal, departe de mirosul de sînge şi de lîna din fostele cozi ale mieilor, împrăştiată peste tot.
Prin sate cu nume românesc sau tătărăsc, spre Peştera Sfîntului Andrei, cîrciumile sunt cam mute. Doar la Viile, un muşteriu a aterizat în drum şi nu vrea să se mai ridice de acolo, spre ruşinea bătrînelor care trec pe lîngă noi cu “Bună ziua” sfios, basma pe cap şi vopsea de ouă care bîltîcăie în borcane.
MĂNĂSTIREA. După satul Ion Corvin, un drumeag se rupe la stînga spre pădure. La cîteva curbe, mănăstire ce străjuieşte peştera sfîntului Andrei se ridică dintr-o poiană, cu biserica şi chiliile ei albe. Cîţiva călugări aleargă ca umbrele altor vremuri între chilii, bucătărie, peşteră, biserică, fără să tulbere cu o fărîmă liniştea locului.”
http://www.jurnalul.ro/
“Pestera si Manastirea Sfintul Apostol Andrei ar trebui vizitate de fiecare crestin si roman adevarat. De ce? Pentru ca aici este Betleemul romanesc. Aici s-a nascut crestinismul la romani.”"- Prof. Nechita Runcan, Facultatea de Teologie a Universitatii Tomitane “Ovidius”
Pestera Sfintului Apostol Andrei este situata la circa 4km est-sud de soseaua turistica Constanta – Ostrov si la mai putin de 2km de “Cismeaua Eminescu”, la marginea padurii de linga localitatea Ion Corvin din judetul Constanta. Se mai pastreaza si astazi piatra care a servit ca altar. Lespedea de piatra are incizata Sfinta Cruce pe toate fetele. Acest loc de rugaciune si vietuire duhovniceasca, folosit de Sfintul Apostol Andrei si ucenicii sai, a devenit cu timpul o adevarata lavra monahala. In timpul trecerii popoarelor migratoare, aici se pastra credinta, fiinta, cultura si limba stramosilor nostri.
La circa 50 m, la vest de pestera se afla cele noua izvoare cu CEA MAI BUNA APA DIN TOT CUPRINSUL DOBROGEI. Sfintul Apostol Andrei a propovaduit, pentru prima oara pe aceste locuri, religia pacii si a iubirii, a vindecat suferinzi, a mingiiat disperati si a botezat in Numele Domnului.
In perioada celor 45 de ani de comunism Pestera a devenit o simpla grota, lipsita total de obiecte de cult. Schitul a fost reactivat in 1990. Lucrarile de amenajare a Pesterii au inceput in primavara anului 1993, dupa ce in anul precedent s-au terminat noile chilii egumenice, trapeza si corpul chiliilor cu cerdacul (pridvorul). Turla pesterii a fost inaltata cu 4 – 5 m deasupra pamintului, fiind completata cu un zid de caramida, dar a ramas netencuita. Astazi, schitul a devenit manastire prin Hotarirea Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 14 iulie 1994.
Cei care viziteaza Manastirea Sfintului Apostol Andrei sint impresionati de obstea de tineri monahali care au lasat toate cele lumesti si si-au inchinat viata Mintuitorului Isus Hristos. Toti privesc Pestera Sfintului Apostol Andrei ca un loc sfint, iar noptile de priveghere aici sint ca un balsam peste o zi de truda.
Multe sint minunile savirsite de Sfintul Apostol Andrei la pestera sa din Dobrogea si la cele noua izvoare, unde boteza. Ele continua si astazi. Daca doriti sa le auziti, dar mai ales sa le vedeti, mergeti la Betleemul romanesc – Pestera Sfintului Apostol Andrei – unde lumina lui Hristos lumineaza tuturor”
