Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei este considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul ţării noastre, fiind, în acelaşi timp, şi poarta de pătrundere a creştinismului pe teritoriul României.
Venind la propovăduire în Scythia Minor Dobrogea de azi, Sfântul Andrei şi-a ales pentru rugăciune şi reculegere unele locuri retrase în păduri sau grotele unor stânci. Un astfel de loc este şi peştera care-i poartă numele până astăzi. Conform scrierilor teologice şi istorice, Sf. Ap. Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. şi s-a oprit cu ucenicii săi într-o peşteră aflată la marginea unei păduri, loc care încă dăinuie plin de taină, lângă localitatea Ion Corvin. La vest de peşteră, la aproximativ 150 de metri se află nouă izvoare.
Tradiţia spune că sfântul propovăduitor boteza în pârâul format din apele acestor izvoare. Ele se văd şi astăzi, iar localnicii şi pelerinii le consideră izvoarele cu apa cea mai bună din tot cuprinsul Dobrogei. Acest loc de rugăciune şi vieţuire duhovnicească, folosit de Sf. Ap. Andrei şi ucenicii săi, a devenit, cu timpul, o adevărată vatră monahală cunoscută bine în zonă, după cum ne demonstrează toponimia locului. Pădurea care adăpostea această sihăstrie s-a numit în popor sfântă, iar valea din împrejurimi Valea Călugărilor.
