Sfantul Andrei, intemeietorului crestinismului romanesc

Sfantul Andrei a fost initial ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul. Convins ca Hristos este Mesia, L-a urmat deindata. Este numit si “Cel intai chemat”, intrucat a raspuns primul chemarii lui Iisus la apostolat. Exista dovezi ca Sfantul Andrei a predicat pe teritoriul Romaniei. Traditia spune ca a fost martirizat la Patras, pe o cruce in forma de X. In anul 1996, capul sau a fost adus la Iasi. In traditia populara este numit “Apostolul lupilor”.

Despre poporul roman se poate spune ca s-a nascut crestin. Daca la alte popoare se poate vorbi despre o data certa a crestinarii lor, o perioada mai scurta sau mai indelungata de timp, data crestinarii poporului roman nu este cunoscuta. Si aceasta fiindca la romani crestinismul a patruns treptat, s-a dezvoltat simultan cu formarea noastra ca popor. Din acest motiv, crestinismul romanesc are un profund caracter popular; el nu a fost impus poporului, ci a crescut o data cu el, devenind parte integranta. Astfel, a fi roman si a fi crestin sunt expresii sinonime, crestinismul fiind un factor de unitate spirituala si etnica a romanilor de pretutindeni. Un rol important in propovaduirea crestinismului la romani l-a avut Sfantul Apostol Andrei.

Pescarul din Betsaida Galileii

Despre Sf. Andrei, ca de altfel despre toti ceilalti Apostoli, nu se cunosc foarte multe amanunte. Din Biblie stim ca Andrei a fost fiul lui Iona sau Ioan din Betsaida Galileii. Se mai stie ca era fratele lui Simon Petru, dar Evanghelia nu precizeaza care dintre ei era mai in varsta. Amandoi se ocupau cu pescuitul si, probabil pentru a avea o sursa mai sigura de venit, s-au mutat impreuna in Capernaum, unde ii va intalni si Iisus, la inceputul activitatii Sale. Fiind evreu, nu se poate afirma cu certitudine daca Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Nu se stie insa cu ce ocazie a fost botezat astfel sau care era numele sau evreiesc. Exista si unele marturii conform carora numele grecesc Andrei era destul de comun printre evrei inca din sec. II-III d.Hr.

Ucenic al Sf. Ioan Botezatorul

Sufletul sau evlavios, dornic de a urma poruncile lui Dumnezeu se descopera in relatia pe care Andrei a avut-o cu Sf. Ioan Botezatorul. Cand acesta din urma a inceput sa predice despre pocainta si apropierea Imparatiei cerurilor, Andrei nu s-a multumit doar sa il asculte, ci s-a hotarat sa ii devina ucenic. Astfel, a petrecut mult timp in preajma Sf. Ioan, ascultandu-l si incercand sa puna in practica ceea ce il invata. Din cand in cand revenea acasa pentru a pescui si a castiga cele necesare existentei. Din a patra Evanghelie reiese ca atat Andrei, cat si Ioan Evanghelistul se aflau cu Ioan Botezatorul a doua zi dupa ce acesta Il botezase pe Iisus. Marturia acestuia: “Iata Mielul lui Dumnezeu” a fost inteleasa in sensul ei tainic de Andrei si Ioan, care s-au si grabit sa Il ajunga pe Iisus. Iisus S-a intors si, vazandu-i mergand in urma Sa, i-a intrebat: “Ce cautati?”. Afland ca doreau sa stie unde locuieste (pentru a-L putea gasi si in alta zi), i-a chemat dupa El. Fiind destul de tarziu, ceasul al zecelea (orele 16.00), Sf. Parinti au considerat ca ei si-au petrecut intreaga noapte ascultandu-l pe Iisus.

Inceputul unei vieti noi

Convingandu-se ca Iisus este Mesia cel asteptat, Andrei s-a grabit sa il instiinteze si pe fratele sau Simon (de aici reiese si puternica lor legatura sufleteasca). Si nu numai ca i-a spus, dar l-a si adus pe Simon la Iisus, pentru a-L cunoaste la randul sau. Cu acest prilej Iisus ii va schimba numele in Chifa-Petru, fapt ce il va marca pe viitorul apostol. Era inceputul unei vieti noi. Cei doi frati au ramas cu Iisus pana a doua zi, intorcandu-se apoi acasa. Desi ucenici ai lui Hristos, ei nu l-au insotit la inceput in mod constant, alternand perioadele cand il urmau cu cele in care se indeletniceau cu pescuitul. Se pare ca Andrei si Petru au fost chemati definitiv la apostolat spre sfarsitul primului an de activitate a lui Iisus. Chemarea a avut loc pe malul Lacului Ghenizaret, in timp ce Andrei si Petru se aflau la pescuit. Evanghelia consemneaza si raspunsul lor prompt: “Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 20).

Taria credintei

In anul ce a urmat, Mantuitorul a chemat la apostolat si pe ceilalti ucenici, formand ceata celor 12 Apostoli. In listele ce mentioneaza numele lor, la loc de frunte sunt amintiti cei doi frati, Petru si Andrei. Este o mentiune ce vorbeste de la sine despre importanta lor. Se pare ca de fiecare data cand Iisus revenea in Capernaum (unde a petrecut de altfel o perioada indelungata de timp), era gazduit in casa lui Petru si Andrei. Cu prilejul unei astfel de vizite o va vindeca pe soacra lui Petru de friguri. Taria credintei lui Andrei s-a manifestat si cu ocazia inmultirii painilor si pestilor, relatata de toti evanghelistii, dar cel mai complet de Sf. Ioan. Vazand Iisus multimile ce il urmasera pentru a-L asculta, l-a intrebat pe Sf. Filip de unde vor lua paine pentru a le da sa manance. Sf. Filip a raspuns ca nici daca vor lua paine de 200 de dinari (o suma destul de mare) nu va fi de ajuns. Dar Andrei, dovedind o credinta mai puternica, a spus ca acolo se afla un baiat ce are cinci paini de orz si doi pesti, care insa reprezinta prea putin. Era oarecum o invitatie adresata lui Iisus de a-si arata puterea divina.

Mereu prezent langa Iisus

O alta mentiune a lui Andrei o gasim in Evanghelia dupa Marcu, unde se relateaza cum Iisus, aflat in Ierusalim, dupa ce a iesit din Templu, le-a vorbit ucenicilor despre daramarea marelui oras. Sezand pe Muntele Maslinilor, Andrei, Petru, Ioan si Iacov l-au intrebat cand va fi aceasta. Este intrebarea care a provocat rostirea marii cuvantari eshatologice (despre a doua Sa venire). Andrei mai apare mentionat o singura data in Evanghelii. pe cand Iisus se afla in Betania, in casa lui Lazar, cu doar cateva zile inaintea patimilor Sale, au venit cativa elini, greci, pentru a participa la sarbatoarea pastilor. Ei s-au adresat lui Filip, cerandu-i sa ii duca la Iisus. Filip insa nu s-a dus direct la Iisus, ci s-a adresat lui Andrei, ca unuia ce avea mai multa autoritate, mergand apoi impreuna la Invatatorul lor. Numele lui Andrei nu apare decat o singura data in Faptele Apostolilor, cand Sf. Ev. Luca reia lista celor Doisprezece, plasandu-l al patrulea intre Apostoli. Atat in Epistole, cat si in Apocalipsa, Andrei nu apare mentionat in mod explicit. Desi Andrei nu a facut parte din cercul restrans al Apostolilor, format din Petru, Iacov si Ioan, fara indoiala el a fost mereu prezent langa Iisus, participand la marile evenimente, precum Cina cea de taina, Rastignirea, Invierea si Inaltarea Domnului, Cincizecimea.

Moastele din Patras

Conform Traditiei, Apostolii au tras la sorti ariile de propovaduire a Evangheliei. Nu se stie cu exactitate ce regiune i-a revenit lui Andrei. In timp ce Origen vorbeste despre Scitia, Sf. Grigorie de Nazianz mentioneaza Epirul, Fer. Ieronim, Ahaia, iar Teodoret de Cyr, Hellas. Probabil ca toate aceste mentiuni sunt corecte, din moment ce Nichifor Calist (sec. al XIV-lea), bazandu-se pe scrieri timpurii, mentioneaza ca arie de propovaduire Capadocia, Galatia, Bitinia, deserturile scitice, Bizantul, Tracia, Macedonia, Tesalia si Ahaia. Conform unui act martiric a carui autenticitate este insa contestata, Sf. Andrei a murit ca martir in Ahaia, la Patras. El a fost rastignit din ordinul guvernatorului Aegeas sau Aegeates, fiind legat de un stalp (nu crucificat, pentru a-i prelungi chinul). Desi traditia vorbeste de o cruce in forma de X, aceasta varianta este relativ tarzie (sec. al XIV-lea). Petru Hrisologul aminteste ca a fost rastignit pe un copac. Nu se cunoaste nici data martiriului sau, care se pare ca a avut loc fie in timpul lui Nero (64-67), fie in timpul lui Domitian (81-96). Moastele Sf. Andrei au fost aduse la Constantinopol si asezate in Biserica Sfintilor Apostoli in anul 357. In timpul Cruciadei a IV-a, Cardinalul Petru de Capua a dus moastele in Italia, in catedrala din Amalfi. In 1462, in timpul papei Pius al II-lea, capul Sf. Andrei a fost dus la Roma. De aici, el a revenit in Patras, orasul martiriului sau. ?

Crestinatorul neamului romanesc

Potrivit Traditiei, marturiilor Sfintilor Parinti si istoricilor bisericesti, dar si celor mai recente descoperiri arheologice, Sf. Ap. Andrei a fost primul care a predicat Evanghelia in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Acest teritoriu era cunoscut in acea vreme sub numele de Scythia. Intrata sub protectoratul roman din anul 28 d.Hr., aceasta provincie a fost cucerita de romani in anul 46, fiind anexata Moesiei Inferior. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea († 339/340) reia o afirmatie a lui Origen († 254): “Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia”. Aceasta mentiune pare sa confirme cele spuse de Sf. Ap. Pavel cu doua secole inainte, in Epistola catre Coloseni, ca si scitii au auzit cuvantul lui Dumnezeu. Desi s-a incercat demonstrarea ca traditia preluata de Eusebiu este ulterioara lui Origen, deci falsa, analiza filologica a pasajului demonstreaza ca ea a fost redata integral dupa textul origenian. Si Ipolit Romanul spune ca Sf. Andrei a predicat scitilor si tracilor, alaturarea celor doua popoare aratand ca Scythia Minor (Dobrogea), aflata langa Tracia, a fost crestinata. Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. In Sinaxarul Bisericii constantinopolitane se precizeaza ca acest apostol “a predicat in Pont, Tracia si Scitia”. Dupa marturia lui Nichifor Calist, mitropolitul Dosoftei scrie, in Viata si petrecerea svintilor: “Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Calcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul, Tracia si Macedonia, Tesalia si, sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea, si altele ce sunt pe Dunare si acestea toate le-a umblat”. Exista de asemenea si o puternica traditie populara: colinde, legende, obiceiuri din Dobrogea, dar si din sudul Basarabiei, ce amintesc de trecerea Sf. Andrei prin aceste locuri. Toponime precum Paraiasul Sf. Andrei, Apa Sfantului etc. sunt si ele argumente in favoarea ideii ca Sf. Andrei a predicat pe teritoriul romanesc. Luand in considerare aceste marturii, putem afirma ca Sf. Ap. Andrei este intemeietorul crestinismului romanesc.

Pestera Sfantului Andrei – prima biserica crestina de la noi

Patul Sfantului Andrei

Preotii cultului local, numiti in balada Pestera Sfantului Andrei “sfinti”, l-au primit cu dragoste in mijlocul lor pe Sfantul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, care ajunsese pe aceste meleaguri propovaduind cuvantul Evangheliei Mantuitorului. Ei i-au oferit gazduire in grota venerata astazi de crestini.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest “pat al Sfantului Andrei”. Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi “cel dintai chemat” al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei. Cu siguranta, aceasta este “casa” despre care se vorbeste in balada Pestera Sfantului Andrei.

Loc de odihna sfantului calator

In al doilea deceniu al secolului trecut, dr. Ion Dinu descria astfel prezenta apostolului la pestera ce-i poarta numele: “Ci s-a oprit maritul Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura, unde este acum satul Ioan Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii care au fost cu el, in calatoria de propovaduire. Multimea de trudnici si de daci si de geti si alani si greci si romani de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor. Si precum se vede si acum, sunt acele izvoare mai mari: Unu-n deal, spre rasarit,/ Ca acolo-i loc sfintit,/ Unu-n jos, catre apus,/ Ca acolo-i loc ascuns”.

Cuzgun, paraul primului botez

La aproximativ 200 de metri de pestera, pe un alt versant al muntelui, se observasi astazi urmele vechilor chilii sapate in stanca, unde traditia spune ca ar fi locuit ucenicii apostolului. In afara de aceste dovezi ale prezentei Sfantului Andrei aici, nu departe de pestera, se mai vad si astazi urmele celor noua izvoare despre care vorbea Ion Dinu, ale caror ape formau paraul Cuzgun (“Porumbel”, in turca veche, o evidenta aluzie la primul botez savarsit aici), in care au fost botezati primii crestini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul, care i-au cazut in genunchi apostolului, dupa o predica, si care “s-au mirat foarte, si dand toate saracilor, au ramas cu apostolul, care i-a hirotonit preoti si au trait multi ani in pesterile lor”. In imediata lor apropiere se mai afla un izvor, numit “Eminescu”, amenajat in amintirea poetului national.

Dupa lungi perioade de pustiire, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, pestera sfanta s-a aratat in vis avocatului Jan Dinu, un om al locului. Asa a fost regasit primul altar crestin de la noi.

Pe la 1935, preotul Stefan Vasilescu pastra o istorioara referitoare la acest loc, pe care o auzise de la batranii satului, care si ei o stiau de la alti batranii. Ei vorbeau despre existenta a doua pesteri care au servit ca biserici primilor crestini.

Slujbe, rugaciuni, minuni, vindecari miraculoase

In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare audistrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, Pestera Sfantului Andrei a devenit un reper important pe harta crestina a Dobrogei. Mii de credinciosi din toate colturile tarii, dar si din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait dumnezeiescul apostol. In acest loc plin de har se savarsesc zilnic cele sapte ceasuri, Sfanta Liturghie, se citesc rugaciuni pentru cei bolnavi si, de asemenea, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Sute de acatiste, iconite, cruciulite si alte obiecte religioase sunt depuse de credinciosi in scobiturile din peretii pesterii, semne ale profundei credinte si ale legaturii dintre oameni si Dumnezeu.

Prin stradania micii obsti de calugari, pastorite pana acum de trei stareti – Sava, Neofit si Ioachim – si sprijinite de doi inalti ierarhi, IPS Lucian si IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ca si cu ajutorul substantial al unor crestini evlaviosi, la Pestera Sfantului Andrei au fost ridicate doua biserici, cea mai mare dintre ele urmand sa fie sfintita in curand.

Aici, in decursul anilor, s-au savarsit numeroase minuni, vindecari miraculoase, iar puterea sfintitoare a pesterii, calitatea curativa a apelor si slujbele pline de har ale cuviosilor parinti au facut din aceasta zona unul dintre cele mai venerate locuri crestine din tara noastra. La fiecare hram, la Pestera Sfantului Andrei vin zeci de mii de pelerini, ca la un adevarat Bethleem al romanilor.